Formatarea șirurilor de caractere în Python

Python 3.6 ne-a adus f-string-ul, care este acum modul preferat de a formata textul.

În versiunile anterioare, acest rol îl avea metoda format().

Un f-string îți permite să controlezi cum sunt formatate anumite părți dintr-un șir.

Tot ce trebuie este un f scris imediat înaintea literalului de tip șir:

Un prim f-string, foarte simplu:

Valorile ajung într-un f-string prin substituenți, scriși ca {}. Un substituent poate conține variabile, operații și funcții.

Poate avea și un modificator, care decide cum arată valoarea.

Scrie modificatorul după două puncte :, folosind un tip de formatare valid. De exemplu, .2f cere un număr în virgulă fixă cu 2 zecimale:

Pune variabila price într-un substituent:

Afișează același preț cu 2 zecimale:

Valoarea nu trebuie să se afle neapărat într-o variabilă. O poți formata direct în substituent:

Formatează numărul 95 cu 2 zecimale:

Substituenții pot rula și operații Python. Aici intră calculele simple, calculele cu variabile și chiar instrucțiunile if...else, cum arată următoarele trei exemple:

Înmulțește două numere în substituent și afișează răspunsul:

Calculează prețul cu taxe incluse, direct în substituent:

Afișează „Expensive” când prețul depășește 50 și „Cheap” în orice alt caz:

Un substituent poate apela și funcții. Merg metodele încorporate din Python și, la fel, funcțiile pe care le scrii tu:

Apelează metoda de șir upper() ca să transformi valoarea în litere mari:

Scrie-ți propria funcție care transformă picioarele în metri, apoi apeleaz-o în substituent:

Mai devreme în această lecție, modificatorul .2f a transformat un număr într-o valoare în virgulă fixă cu 2 zecimale.

Aceasta este doar o opțiune, iar alți modificatori formatează valorile în alte moduri.

Adaugă o virgulă ca separator de mii:

Înainte de Python 3.6, formatarea unui șir însemna apelarea metodei format().

Metoda încă funcționează, deși f-strings rulează mai repede și sunt alegerea recomandată.

Restul exemplelor din această pagină folosesc format(), ca să vezi cum funcționează.

Și ea marchează substituenții cu acolade {}, dar sintaxa ei diferă puțin:

Ca să controlezi cum este convertită o valoare, adaugă parametri între acolade:

Pune un substituent în locul unde trebuie să apară prețul:

Ai nevoie de mai multe valori? Transmite-le pe toate către format():

Apoi dă-i fiecăreia propriul substituent:

Un număr între acolade, de exemplu {0}, este un index. El garantează că fiecare valoare ajunge în substituentul potrivit:

Îți permite și să folosești o valoare de mai multe ori, pur și simplu repetându-i indexul:

Substituenții pot avea și nume. Scrie un nume între acolade, ca în {carname}, apoi transmite valoarea sub același nume când apelezi metoda, ca în txt.format(carname = "Ford"):