Condiții și instrucțiunea if în Python

Condițiile din Python funcționează ca și comparațiile pe care le știi de la ora de matematică:

• a == b: egal
• a != b: diferit
• a < b: mai mic decât
• a <= b: mai mic sau egal cu
• a > b: mai mare decât
• a >= b: mai mare sau egal cu

Vei întâlni aceste comparații în multe locuri, mai ales în bucle și în „instrucțiuni if”.

Ca să scrii o „instrucțiune if”, începe cu cuvântul-cheie if.

O instrucțiune if verifică o condiție, adică o expresie a cărei valoare este fie True, fie False. Când răspunsul este True, Python execută blocul de cod al instrucțiunii. Când este False, Python sare peste acel bloc.

Multe limbaje marchează un bloc de cod cu acolade. Python folosește în schimb indentarea: spațiile albe de la începutul unui rând sunt cele care definesc domeniul de vizibilitate în cod.

Notă: Merg atât spațiile, cât și taburile, dar fiecare instrucțiune dintr-un bloc de cod trebuie să aibă aceeași indentare.

Un bloc if nu este limitat la un singur rând. Pune în el câte instrucțiuni ai nevoie și indentează-le pe toate la același nivel.

O variabilă booleană nu are nevoie de un operator de comparație: o poți pune direct după if.

De fapt, o instrucțiune if poate evalua multe tipuri de valori ca True sau False.

Valorile care contează ca False sunt zero (0), șirurile goale (""), None și colecțiile goale. Toate celelalte valori contează ca True.

Așadar, numerele pozitive precum 5, numerele negative precum -3 și orice șir cu cel puțin un caracter contează ca True. Asta include chiar și "False", deoarece șirul nu este gol.